Deschizându-ne spre Dumnezeu
Părinții și maicile pustiei
Împărăția cerurilor
Calea despuierii de sine
Lupta cu Dumnezeu
Dincolo de granițe
Purificare
Curăția inimii
Nu noi suntem centrul lumii. Călugărul trebuie să îndure tăcerea pustiului pentru a păstra tăcerea față de el însuși. În această tăcere, ființa lui este deschisă spre recunoașterea propriei nimicnicii în Dumnezeu. Aceasta este ceea ce se numește „curăția inimii“. Viața călugărului din pustiu este îndreptată către renunțarea la toate acele voci care-l leagă de existența sa, centrată asupra sieși. El vrea să-și deschidă ochii și urechile pentru a conștientiza că întreaga sa existență este ascunsă de Dumnezeu. Atunci, împreună cu Pavel, poate să spună: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal. 2, 20).
În zilele noastre
În Cristos
Ritmul vieții
Ritmul rugăciunii
Spiritul Iubirii
La izvoare
A sorbi cuvântul lui Dumnezeu
Rânduiala comunității Ad Montem
Tăcerea în fața lui Dumnezeu
Focul purificator
Calea dorinței
Pierderea de sine înăuntru
Cîteaux
Nou avânt
Noua preocupare afectivă a vremurilor lor este legată de expresivitatea și imagistica iubirii din Cântarea Cântărilor. Vechile comentarii ale lui Origen, traduse în latină, le slujesc drept inspirație. Atât cele optzeci și șase de Omilii la Cântarea Cântărilor ale lui Bernard, cât și Comentariul la Cântarea Cântărilor al lui Guillaume de Saint-Thierry devin repere de mare interes ale literaturii mistice occidentale. 1 Citat din Guerric Aerden.
Surorile cisterciene
Carmel
Adunatul mierii
Să ne îmbrăcăm cu Dumnezeu
Casa Iubirii
Întâlniri
Tovarăși de drum
Recunoaștere
Astfel de autori evocă recunoașterea și ne oferă limbajul propriilor noastre experiențe. Nu e nevoie să ne identificăm cu ei, însă citindu-i, ei ne conduc în mod nevăzut spre nivelul tot mai profund al ființei noastre, care rămâne întotdeauna ascuns sub orizont. Dincolo de conținutul textului și dincolo de propriile noastre gânduri, ei ne deschid în fața relației intangibile cu Dumnezeu. Atunci putem, fără teamă, să ne abandonăm acesteia și să ne încredințăm ochilor lui Dumnezeu, care ne privesc în propriul nostru adevăr.